Alba-ca-Zăpada

A fost o dată un rege și o regină, ei aveau o fată mică care era albă ca zăpada, obrajii ei erau roșii ca sângele și avea părul negru ca abanosul, toți o strigau „Albă-ca-Zăpada”. După o vreme, regina a murit, iar după aproximativ un an regele s-a căsătorit cu o altă femeie, o femeie foarte frumoasă, dar pe cât era de frumoasă pe atât era de mândră și trufașă încât nu putea suporta ca cineva să fie mai frumoasă decât ea. Ea avea o oglindă fermecată pe care o întreba: „Oglindă, oglindă de perete, cine este cea mai frumoasă dintre noi toți?" și oglinda răspundea: „Regina este cea mai frumoasă astăzi." Ea era mulțumită, pentru că știa că oglinda spune adevărul. Totuși, micuța Albă-ca-Zăpada, creștea și devenea din ce în ce mai frumoasă și mai frumoasă, iar atunci împlini șaptesprezece ani era mai frumoasă decât Regina însăși. Când regina și-a întrebat iar oglindă: „Oglindă, oglindă de perete, 
 cine este cea mai frumoasă dintre noi toți?" ea a răspuns: „Regina era cea mai frumoasă ieri, 
 Albă-ca-Zăpada este cea mai frumoasă azi." Acest răspuns a înfuriat-o atât de mult pe Regină că ea a devenit galbenă de gelozie. Din acel moment, invidia și gelozia ei au crescut atât de mult încât ea nu a mai avut parte de odihnă zi sau noapte, a chemat un vânător la ea și i-a spus, „Ia-o pe Albă-ca-Zăpada și du-o departe în pădure. Vreau să o ucizi și să-mi aduci inima ei drept dovadă." Vânătorul a luat fata din castel și a dus-o în pădure, dar când a scos cuțitul și se pregătea să o omoare, ea a început să plângă,